Aspecte practice legate de aplicarea “Micii reforme in justiție”

Filed under: Legal

Odata cu intrarea in vigoare a dispozitiilor Legii nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (legea supranumita si “Mica reforma in justitie”) a fost introdus punctul 1¹ de la articolul 1 din Codul de procedura civila, care stipuleaza faptul ca „Judecatoriile judeca in prima si ultima instanta, procesele si cererile privind creante avand ca obiect plata unor sume de bani de pana la 2000 lei inclusiv”.

Intrucat sus-evidentiatele dispozitii ale legii au caracter de norma procedurala, fiind de stricta si imediata aplicare, rezulta ca acest text de lege urmeaza a se aplica de la momentul intrarii in vigoare a Legii nr.202/2010, respectiv de la data de 27.11.2010.

Acest lucru se traduce in limbajul de drept comun ca textul de lege se aplica si proceselor aflate deja pe rolul instantelor, indiferent de data sesizarii instantei, ceea ce intereseaza fiind doar cuantumul pretentiilor deduse judecatii.

In raport de aceasta norma, instantele de judecata au inteles sa solutioneze in mod diferit cauzele, solutiile fiind contradictorii, atat cu privire la dispozitivul pronuntat, cat si cu privire la modalitatea de comunicare a hotararii judecatoresti.

Astfel, au existat situatii in care instantele de judecata au avut in vedere pronuntarea unei hotarari judecatoresti irevocabile doar daca dosarul a fost inregistrat pe rolul instantelor dupa data de 27.11.2010, altele au pronuntat hotarari judecatoresti irevocabile si in cauzele inregistrate anterior acestei date, cum au existat si instante judecatoresti care au dispus pronuntarea unei hotarari cu cale de atac, indiferent de momentul sesizarii instantelor.

De asemenea, au existat si instante de judecata care au pronuntat o hotarare irevocabila fara a intra in cercetarea fondului, respectiv au solutionat cauza pe o exceptie.

Sub aspectul comunicarii hotararilor judecatoresti, dat fiind aplicabilitatea dispozitiilor art.261 alin.3 din codul de procedura civila, ce stipuleaza faptul ca hotararea se va comunica partilor, in copie, in cazul in care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului, practica judiciara s-a dovedit si de aceasta data neunitara, existand instante care comunica solutia dispusa in dosar, in timp ce altele au luat masura necomunicarii.

In raport de cele prezentate, un aspect in mod cert este conturat si anume acela ca, in situatia in care ne aflam sub incidenta dispoztiilor art.1 pct1¹ din C.proc.civ, indiferent se momentul sesizarii instantei (anterior sau ulterior datei de 27.11.2010) solutia pronunta in acest caz trebuie sa fie data cu mentiunea irevocabila.

Pentru rectificarea unor eventuale erori strecurate, din acest punct de vedere, in dispozitiviul hotarilor judecatoresti, am formulat nenumarate cereri de indreptare eroare materiala, toate fiind admise pentru urmatoarele considerente:

Avand in vedere prevederile art.281^2a din C.proc.civ. care stipuleaza faptul ca indreptarea erorilor strecurate in dispozitivul hotararilor judecatoresti nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, cunoscut fiind faptul ca orice cale de atac este data de lege, iar nu de catre instanta de judecata, in speta sunt incidente prevederile art.281 din C.proc.civ, in sensul in care hotararea este irevocabila, iar nu susceptibila de recurare in termen de 15 zile de la comunicare.

In ceea ce priveste declararea caii de atac cu incalcarea celor de mai sus si in aceasta privinta incepe sa se contureze practica unitara sub aspectul respingerii recursului formulat ca inadmisibil, tocmai avand in vedere cele sus-prezentate.

Cu privire la solutionarea cauzei fara a se intra in cercetarea fondului, respectiv prin admiterea unei exceptii, opinam ca in aceasta situatie hotararea pronuntata este susceptibila de exercitarea caii de atac, urmand a reveni cu amanunte dupa solutionarea recursurilor declarate.